António Lobo Antunes citations

António Lobo Antunes foto
1  0

António Lobo Antunes

Date de naissance:1. septembre 1942

António Lobo Antunes, né le 1er septembre 1942 à Benfica, Lisbonne, est un écrivain et psychiatre portugais. Il a obtenu le Prix Camões en 2007.

Citations António Lobo Antunes

„If, for example, you and I were anteaters, rather than two people sitting in the corner of a bar, I might feel more comfortable with your silence, with your motionless hands holding your glass, with your glazed fish eyes fixing now on my balding head and now on my navel, we might be able to understand each other better in a meeting of restless snouts sniffing halfheartedly at the concrete for nonexistent insects, we might come together, under cover of darkness, in acts of sexual coitus as sad as Lisbon nights, when the Neptunes in the lakes slough off the mud and slime and scan the deserted squares with blank, eager, rust-colored eyes. Perhaps you would finally tell me about yourself. Perhaps behind your Cranach brow there lies sleeping a secret fondness for rhinoceroses. Perhaps, if you felt my body, you would discover that I had been suddenly transformed into a unicorn, and I would embrace you, and you would flap startled arms, like a butterfly transfixed by a pin, your voice grown husky with desire. We would buy tickets for the train that travels around the zoo, from creature to creature, with its clockwork engine, an escapee from some provincial haunted castle, and we would wave, as we passed, at the grotto-cum-crib of those recycled carpets—the polar bears. We would observe with an ophthalmological eye the baboons' anal conjunctivitis, like eyelids inflamed with combustible hemorrhoids. We would kiss outside the lions' den, where the lions—moth-eaten old overcoats—would curl their lips to reveal toothless gums. I would stroke your breasts in the oblique shade cast by the foxes, you would buy me an ice cream on a stick from the clowns' enclosure, where they, eyebrows permanently arched, exchanged blows to the tragic accompaniment of a saxophone. And that way we would have recovered a little of the childhood that belongs to neither of us and that insists on whizzing down the children's slide with a laugh that reaches us now as an occasional faint, almost angry echo.“

— António Lobo Antunes
Os Cus de Judas

„Te aștept aici jos în vreme ce albastra răbdare a valurilor scrie cu gesturi de algă numele tău pe plajă iar pe mine mă fixează, nemișcat, un chip de acuarelă, de undeva dintr-un geam de la etajul al doilea, atât de real încât fără îndoială că niciodată n-a existat un chip mai uimit, poate doar cel al uimirii mele când bat la ușa casei unde trăiesc și nimeni nu-mi răspunde sau nu vine să mă cuprindă pe după umeri ca o vestă împrumutată, te aștept cu licărirea țigării aprinse între buze ca să mă poți recunoaște-n întunecimea orei două din după-amiaza prea orbitoare, te-aștept smucit de o febră pe care nu o am și cu părul vâlvoi într-un vânt care nu există, iar câinele începe să se îndepărteze dezamăgit cum se îndepărtează toate de corpul meu, chiar și umbra încolăcită de rușine în jurul pantofilor mei, iar atunci când umbrele încep să se rușineze de noi e mai bine să nu insistăm, mai bine să ne închidem în baie ca să privim lung în oglindă chipul pe care nu-l mai avem, pe care niciodată nu-l vom mai avea, te aștept tremurând așa cum în ploaie numai un îndrăgostit dintre cei mai urâți, ținând în mână un buchet de crizanteme tomnatice, își așteaptă iubita la fel de urâtă care l-a și uitat, dar care a rămas cu nasul lipit de perdele privind cum trece încet duminica, te aștept, dragă fată, iar în acea clipă acostează lângă trotuar o mașină și de pe bancheta din spate, singur, surâsul tău mă descoperă iar eu vin în întâmpinarea ta, temător, tremurând din genunchi, ca să mergem apoi să-ți explic cum e cu girafele de la Grădina zoologică fără să mai iau în seamă că mă asurzește gălăgia din megafoane, la fel de zgomotoasă cât e tăcerea iubirii ce ți-o port.“

— António Lobo Antunes
Livro de Crónicas

„Потърси пипнешком гърлото на Пол Саймън в жабката на колата и го пъхна в отвора на касетофона като процеп на каса за милостиня с намерението да слуша по пътя към Лисабон колебливия и мек, нежен и наранен зов на един глас, толкова еднакъв с оня, който му усукваше червата, та понякога го връхлиташе странното усещане, че всяка дума на певеца е изтръгната, сричка по сричка, от най-съкровеното му кътче, и се срамуваше, загдето този човек изважда наяве без всякакъв свян скритата горест, която напразно се опитваше да превърне в неогорчената трезвост, заместваща в него, в най-добрите му моменти, чувството на радост. Стон на цигулки, докоснати леко като с бърсалка за прах, пропълзя от краката към гърдите му, както приливът в реката навлича кафеникава кал на зида с мощно водно вдъхновение:

I met my old lover
on the street last night
She seemed so glad to see me
I just smiled...“

— António Lobo Antunes

Anniversaires aujourd'hui
Fernando Vallejo foto
Fernando Vallejo1
écrivain mexicain d'origine colombienne 1942
Stephen R. Covey foto
Stephen R. Covey1
consultant en management, président du Covey leadership cen… 1932 - 2012
Hyman Minsky foto
Hyman Minsky1
économiste américain 1919 - 1996
Un autre 8 ans aujourd'hui
Auteurs similaires
José Saramago foto
José Saramago6
écrivain portugais
José Manuel Durão Barroso foto
José Manuel Durão Barroso2
homme politique portugais
Clarice Lispector foto
Clarice Lispector2
écrivaine brésilienne
Fernando Pessoa foto
Fernando Pessoa13
écrivain et poète portugais
Jean-Claude Juncker foto
Jean-Claude Juncker4
personnalité politique luxembourgeoise
Mian Mian1
femme de lettres chinoise
Ronald Firbank foto
Ronald Firbank1
écrivain britannique
Mario Benedetti foto
Mario Benedetti2
écrivain uruguayen
Hanif Kureishi foto
Hanif Kureishi1
écrivain britannique
François Gantheret1
psychanalyste et écrivain français